Antreprenoriatul social – business sau program social?

La sfârșitul anului 2016, Guvernul a depus în Parlament un amendament ce presupune, printre altele, completarea Legii cu privire la antreprenoriat și întreprinderi cu un capitol nou, care definește, în premieră, antreprenoriatul social și activitățile din acest domeniu. Documentul însă conţine mai multe lacune, care pot transforma intenția bună într-un eșec. 

Antreprenoriatul social reprezintă un fenomen foarte răspândit în Occident și are drept scop încadrarea în câmpul muncii a persoanelor din grupuri economic vulnerabile, defavorizate din punct de vedere social, fără calificare profesională, sau care suferă de handicap mintal sau fizic.

În multe țări europene, inclusiv Olanda, Suedia, Belgia, Italia, antreprenoriatul social s-a soldat cu succese palpabile în comunități sărace, iar proiectele implementate în acest domeniu în Europa Centrală au fost susținute cu fonduri generoase de la guverne sau Comisia Europeană. În acest domeniu a înregistrat rezultate bune și în România.

Ce propune Ministerul Economiei?

Ministerul Economiei, autorul Proiectului de completare a legii, justifică necesitatea ajustării cadrului legislativ în domeniul antreprenoriatului social prin faptul că Republica Moldova și-a asumat un astfel de angajament în contextul Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană și al Programului de Activitate al Guvernului pentru anii 2016-2018.

Ideea însă nu este nouă. Inițiative în acest sens au fost lansate în cadrul Conferinței Naționale pentru Antreprenoriat Social, încă în octombrie 2010, când participanții s-au plâns că entitățile care urmăresc scopuri sociale ar fi dezavantajate în raport cu agenții economici ordinari și au solicitat de la autorități condiții mai favorabile.

Studiile care au analizat fundamentarea conceptului de antreprenoriat social în Moldova au indicat că la nivel european, circa 1 din 4 entități poate fi catalogată ca întreprindere socială. Marea majoritate a acestora (cca 92%) activează sub forma de asociații sau fundații și doar 8% sunt societăți comerciale. În pofida acestui fapt, inițiativa de a recunoaște antreprenoriatul social a prins rădăcini doar peste de 6 ani de la startul dezbaterilor la subiectul respectiv.

Potrivit autorilor de proiect, pot obține statut de întreprindere socială societățile cu răspundere limitată și cooperativele de producție, constituite de asociații obștești, fundații și instituții private, dacă întrunesc cumulativ o serie de condiții, inclusiv: desfășoară una sau mai multe dintre cele 11 activități stipulate în proiect; reinvestesc cel puțin 90% din profit în realizarea obiectivelor din domeniile specificate mai sus; nu au datorii la bugetul public național şi aplică principiul echității sociale față de angajați etc.

Cele 11 activități vizate de Ministerul Economiei sunt:

  • crearea joburilor preponderent pentru persoanele defavorizate;
  • protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu dezabilități;
  • servicii de consiliere și intermediere pentru ocuparea în câmpul muncii a persoanelor din categoriile defavorizate;
  • promovarea obiectivelor publice de dezvoltare regională;
  • prestarea de servicii sociale;
  • protecția mediului înconjurător;
  • gestionarea deșeurilor de producție și menajere;
  • protecția patrimoniului național, cultural, tehnic și natural;
  • turism și sport de recreare și socializare;
  • servicii extrașcolare;
  • servicii din domeniile educației, culturii, ocrotirii sănătății, bunăstării sociale, dezvoltării comunitare, protecției și asistenței sociale.

 Antreprenoriat social ”made in Moldova”

Deși inițiativa Ministerului Economiei abordează un domeniu nou pentru Republica Moldova și este absolut necesară, există unele aspecte care fie sunt evazive, fie că nu sunt suficient argumentate sau nu și-au găsit dedicație în proiectul de lege. Toate neajunsurile, de altfel, sunt tipice modului în care acționează autoritățile și vorbesc despre calitatea actului legislativ.

Unul dintre acestea este lipsa unor estimări cantitative a impactului de inițiere a antreprenoriatului social, fapt ce poate genera riscuri de interpretare și delapidare de fonduri.

Ministerul Economiei, pe de o parte, menționează necesitatea unor cheltuieli și identifică domeniile în care urmează a fi alocate resurse financiare, pentru a asigura o bună implementare a Legii. Pe de altă parte, în document lipsește argumentarea privind disponibilitatea resurselor financiare necesare, în condițiile în care art.131 (alin. 6) din Constituție este mai mult decât explicit: ”Nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare”.

Totodată documentul, deși prevede importante facilități fiscale pentru întreprinderile sociale, omite la argumentarea economică următoarele lucruri:

  • nu este identificat un mecanism de conexiune instituțională, între autoritățile publice centrale și cele locale, mai ales pe dimensiunea luării de decizii asupra antreprenoriatului social, lucru important cel puțin din considerentul că facilitățile acordate vor afecta, în primul rând, unitățile administrativ-teritoriale;
  • domeniile propuse (11 la număr) ca obiect al antreprenoriatului social sunt formulate foarte general şi nu este clar ce fel de genuri de activitate va deriva Guvernul din aceste domenii, pentru că în cazul în care se acordă facilități acestui gen de antreprenoriat, ele urmează a fi conectate la activitățile concrete stabilite în Lege;
  • nu sunt clare funcțiile de control asupra antreprenoriatului social, în materie de instituție, proceduri, dar și ca sancțiuni, întrucât persistă riscul unor sancțiuni diminuate în raport cu un eventual prejudiciu;
  • nu este indicată vreo sursă a mijloacelor financiare necesare.

În schimb, proiectul prevede crearea unei Comisii Naționale pentru Antreprenoriat Social (CNAS), compusă din 9 membri, cu funcții de analiză, recomandări și politici privind mediul acestui antreprenoriat, atribuirea și retragerea statutului de întreprindere socială.

Membrii Comisiei urmează a fi propuși din partea Ministerului Economiei, Ministerului Muncii, Ministerului Finanțelor, Ministerului Sănătății și Ministerului Justiției (câte unul de la fiecare instituție, 5 în total), iar alți 4 membri urmează a fi înaintați de către organizațiile care desfășoară activități de antreprenoriat social. Comisia, potrivit proiectului, va putea acorda unei entități statutul de întreprindere socială pe un termen de 3 ani, cu posibilitatea prelungirii.

 

Rezultatele activității antreprenorilor sociali în România

Antreprenorii sociali – sunt ei pregătiți pentru business?

Deși inițiativa evidențiază scopul preponderent social, obștesc, al antreprenoriatului social, este evident că, pentru a reuși, entitățile cu statut de întreprindere socială trebuie să fie sustenabile și, dacă vreți, chiar profitabile. Și aici apare o întrebare justificată: în condițiile în care mai că toți businessmenii autohtoni se plâng că afacerile merg din ce în ce mai prost și în matricea obiectivelor pe termen lung menținerea pe linia de plutire este înaintea obținerii de profit, vor fi oare managerii și angajații întreprinderilor sociale pregătiți pentru a face față provocărilor contemporane?

Vor fi ei capabili să identifice corect activitățile, serviciile și produsele care urmează a fi livrate pe piața internă (de externă nici nu încape vorbă!)? Dat fiind faptul că activitățile incluse în antreprenoriatul social sunt derulate în fond de actori non-profit, care au o experiență economică modestă, care sunt șansele ca ei să atingă scopurile propuse – incluziunea socială a persoanelor defavorizate?

Partenerii de dezvoltare ai Republicii Moldova atenționau, în materie de antreprenoriat social, încă în perioada anilor 2004 – 2011, că există o serie de probleme majore de sistem, legate de percepția și gestionarea antreprenoriatului social. Printre acestea se evidențiază lipsa abilităților antreprenoriale ale organizațiilor necomerciale locale, fapt trecut cu vederea în proiectul de lege, care nu se stipulează modul în care se va asigura o continuitate durabilă a gestionării unor entități în care activează persoane cu dezabilități sau defavorizate, care nu pot, prin definiție, să își apere singure drepturile.

O altă problemă ține de deficitul de resurse umane al organizațiilor partenere la fondarea întreprinderilor sociale, dar și lipsa unui interes pentru serviciile de consultanță în afaceri din partea antreprenorilor locali.

Mai mult, unele studii au arătat că reprezentanții businessului din Republica Moldova nu manifestă interes față de integrarea persoanelor defavorizate în câmpul muncii, din cauza productivității scăzute și a unor necesități specifice, și din acest motiv ar fi nevoie de unele stimulente de natură fiscală.

Acest lucru nu a fost luat în considerație în proiectul de modificare a legii. La fel, documentul nu prevede standarde specifice de contabilitate pentru antreprenoriatul social, cum au recomandat anterior și partenerii de dezvoltare.

 Fiscalitate contradictorie

Este evident că antreprenoriatul social se diferențiază de alte forme de antreprenoriat prin faptul că urmărește mai degrabă realizarea unor obiective sociale, decât o maximizare continuă a profitului obținut. Totuși, în proiectul de lege (art. 361) antreprenoriatul social este văzut mai degrabă ca o contribuție la unele obiective sociale, nu însă și reinvestirea durabilă a profitului entității în scopul dezvoltării unor noi obiective sociale, de perspectivă.

Formularea amendamentelor la legislația fiscală sugerează faptul că orice activitate a entităților sus-menționate poate fi un obiect al scutirilor prevăzute, ceea ce nu este doar incoerent, ci creează și loc de interpretare și de aplicare discreționare a facilităților.

Astfel, va rămâne la latitudinea celor 5 reprezentanți ai ministerelor și 4 reprezentanți ai entităților ce desfășoară activități de antreprenoriat social (aleși prin concurs de Ministerul Economiei) de a hotărî căror întreprinderi statul le deleghează funcțiile de economie socială. Tratamentul discreționar poate avea loc în condițiile în care și CNA admite că o persoană, care beneficiază de facilități din partea statului, în același timp nu întrunește condițiile de reinvestire a profitului, pentru ca ulterior această persoană să poată achita doar o amendă, fără a returna prejudiciul cauzat statului și chiar să își continue activitatea. Mai mult, aceste deturnări pot fi gestionate mult mai deschis, în cazul în care se face un abuz de resursă administrativă.

 Normele anticorupție – nerespectate

Raportul de expertiză anticorupție al CNA punctează că un set de norme din proiect nu corespund Convenției Națiunilor Unite împotriva corupției, la care Moldova este parte din anul 2007. Se accentuează în special consolidarea normelor de contabilitate și audit, necesitatea măsurilor de prevenire a spălării banilor etc. Cu referire la proiect, se regăsesc norme ce pot fi interpretate în vederea beneficierii de facilități din partea statului etc. Ca notă generală, specialiştii de la CNA consideră proiectul insuficient compatibil cu standardele naționale anticorupție.

 Experți: reformă necesară, dar cu lacune

Viorica Antonov, expert la IDIS Viitorul, consideră că astăzi se formează o opinie precum că antreprenoriatul social este doar pentru persoanele cu dezabilități, ceea ce nu este adevărat.

”În general pe piața muncii persistă un număr important de persoane defavorizate, iar antreprenorii nu se grăbesc să le creeze condițiile specifice pentru activitate. Aici ar trebui să intervină antreprenoriatul social”, a spus ea.

În opinia expertului, în proiectul de lege privind antreprenoriatul social s-a omis cu vederea câteva aspecte foarte importante.

Primul este că ei au ”uitat” să includă în ecuație și Ministerul Educației, din moment ce nu poți să faci antreprenoriat social fără instruire și pregătire profesională. Al doilea moment este că autorii inițiativei nu și-au încordat imaginația pentru a identifica toate categoriile de persoane cărora poate fi atribuită noțiunea ”defavorizat/dezavantajat”. De exemplu, bătrânii – care nu supraviețuiesc din pensie, gravidele – care au cheltuieli mari cu cei mici, sau deținuții – care pot fi incluși în circuitul social cu mult înainte de punerea în libertate.

Conduși de istoriile antreprenoriatelor de succes din țările europene, autoritățile noastre au delegat o parte din funcțiile economiei sociale mediului de afaceri, transferând spre business și întregul ”alai” de probleme specifice unui astfel de antreprenoriat, fără a ține cont de unele riscuri economice sau nuanțe de mentalitate, fără a indica care este rolul autorităților publice locale, cum urmează a fi încurajate proiectele sociale, fără a stabili reguli clare și transparente pentru atribuirea statutului de întreprindere socială, și multe altele.

Potrivit unor surse din mediul de afaceri, inițiativa ”va arăta bine pe hârtie, în realitate însă va fi folosită de unii afaceriști pentru a scăpa de responsabilitate fiscală și a exploata persoane care nu-și pot apăra drepturile”.

* * *
Acest material este realizat în cadrul Proiectului „Contracararea manipularii economice prin intermediul mass-media”, implementat de Asociația Obștească Centrul pentru Inițiative Europene „EuroPass”. Preluarea și diseminarea, integrală sau parțială, a acestui material de pe http://www.europasscenter.wordpress.comse poate face în mod gratuit și nu necesită acordul Centrului EuroPass. Articolul dat promovează campania ”Economia cum este în informații oneste”.
Anunțuri