De ce autoritățile vor să instituie un control draconic pe piața schimbului de valută

Proiectul legii cu privire la prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului promovat de Guvern promovează prevederi draconice pentru casele de schimb valutar şi tratează pe cetăţeni ca pe potenţiali criminali, implicaţi în operaţiuni de spălare a banilor murdari.

La începutul lunii februarie în Parlament a ajuns Proiectul legii cu privire la prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, care vine să înlocuiască o lege similară adoptată în iulie 2007.

Elaborarea şi adoptarea unei noi legi vine din necesiatea de a transpune prevederile Directivei (UE) 2015/849 a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, precum și a standardelor Financial Action Task Force (FATF) revizuite în 2012.

Totuși, la o privire mai minuțioasă asupra legii poate fi dedus că pe alocuri maniera de interpretare și transpunere a rigorilor europene s-a făcut pornind de la premiza că fiecare cetățean este un potențial criminal, iar în unele cazuri prevederile legii acoperite de norme internaționale nu sunt de fapt decât niște „inovații” moldovenești.

Autorii proiectului au ales abordarea cea mai dură

Despre faptul că proiectul conține prevederi mai dure este menționat chiar în nota informativă a acestuia.  Or, în general transpunerea directivelor europene nu se face prin simpla copiere a normelor de acolo, ci prin adaptarea acestora la specificul fiecări țări, iar autorii par să fi ales pentru Republica Moldova o abordare mai poliţienească.

Conform acestora, „la elaborarea proiectului a fost utilizată metoda comparativă, când prevederile echivalente din ambele standarde (Directiva UE şi Recomandările FATF) se examinează concomitent şi se selectează pentru implementare în legislaţia naţională standardul mai sever, iar în alte cazuri cerinţa mai riguroasă a fost dictată de către realităţile de dezvoltare economică şi financiară ale Republicii Moldova”.

Măsuri de precauție începând de la tranzacții de 20.000 de lei

Una din inovaţiile importante aduse de noua lege vizează măsurile de precauție privind clienții. Aceasta prevede printre altele că instituțiile care cad sub incidența acestei legi trebuie să ia măsurile respective la efectuarea tuturor tipurilor de tranzacţii ocazionale în valoare de cel puţin 20.000 lei prin o singură operaţiune sau la efectuarea tranzacţiilor ocazionale în valoare de cel puţin 100.000 lei indiferent dacă acestea se efectuează prin una sau mai multe operaţiuni care par a avea legătură între ele. Inițiativa va afecta băncile, casele de schimb valutar, participanții profesioniști la piața financiară nebancară, organizatorii jocurilor de noroc, agenții imobiliari, activitățile din domeniul metalelor prețioase, companiile de leasing, de audit, de servicii poștale etc.

Comparativ cu prevederile actuale care admit un minim de 50.000 de lei, aceasta înseamnă o reducere a plafonului minim de 2,5 ori pentru efectuarea măsurilor respective, care presupun:

  • identificarea şi verificarea identităţii clienţilor în baza actelor de identitate;
  • identificarea beneficiarului efectiv şi adoptarea de măsuri adecvate şi bazate pe risc pentru verificarea identităţii acestuia;
  • înţelegerea, şi dacă este necesar, obţinerea şi evaluarea informaţiei privind scopul şi natura dorită a relaţiei de afaceri;
  • monitorizarea continuă a relaţiei de afaceri, inclusiv examinarea tranzacţiilor încheiate pe toată durata relaţiei respective.

Din sinteza propunerilor și obiecțiilor la acest proiect de lege putem afla că Banca Națională a Moldovei (BNM) este una din instituțiile care a propus revederea plafonului minim prin majorarea substanțială a acestuia până la echivalentul a 15.000 Euro.

BNM argumentează că „această propunere reiese din prevederile notei interpretativă la recomandarea 10 din Recomandările 40 ale FATF, care stipulează că, tranzacțiile ocazionale urmează a fi identificate începând cu limita de 15.000 Euro/USD. Prevedere similară aferentă identificării tranzacțiilor ocazionale mai mari de 15.000 Euro este stabilită și în art.11 lit.b) din Directiva UE 2015/849 din 20 mai 2015”, însă propunerea dată nu a fost acceptată.

Operațiunile mai mari de 5.000 lei – verificate și înregistrate

Autorii proiectului consideră însă că pentru unitățile de schimb valutar suma minimă de la care fiecare client ar trebui evaluat conform măsurilor de precauție descrise mai sus ar trebui să fie de 5.000 lei.

În nota informativă aferentă proiectului se afirmă că: „Luînd în considerare riscurile existente și specificul sectorului au fost prevăzute derogări pentru unitățile de schimb valutar, societățile de plată și emitenții de monedă electronică, fapt care va permite aplicarea Recomandărilor 6 și 7 FATF, precum și excluderea de la identificare a operațiunilor fără risc conform art. 12 al Directivei 2015/849”.

Curios este faptul că nici una din referințele indicate de autori care ar justifica derogările, atât din Directiva UE, cât și din FATF nu se referă la unitățile de schimb valutar, iar la o cercetare mai atentă a Directivei UE nu găsim vreo abordare diferențiată pentru unitățile de schimb valutar la nivel al plafonului minim ce trebuie aplicat.

Lobby primitiv pentru bănci

Deși promotorii proiectului justifică această măsură și prin riscurile existente și specificul sectorului, măsura dată este de natură să creeze riscuri adiționale semnificative pentru buna funcționare a pieței valutare din Republica Moldova.

Într-o postare pe rețeaua Facebook, fostul președinte al comisiei economie, buget, finanțe Veaceslav Ioniță consideră că măsura dată ar fi “un lobby primitiv în valoare la câtorva jucători mari (băncile), contra companiilor mici de schimb valutar”, iar riscul major care derivă este că „Dacă în prezent este mai greu să manipulezi piața valutară în numerar, datorită sutelor de jucători, în cazul în care inițiativa este aprobată manipularea și jocurile de pe piața valutară vor deveni o normă”.

O piață de peste 3,3 miliarde dolari

Pentru a înțelege mai bine magnitudinea riscurilor trebuie să nuanțăm și amploarea pieței valutare în numerar din Moldova, care are o pondere impunătoare.

De exemplu, în anul 2016, rulajul total al pieței în numerar a trecut cifra de 3,3 miliarde dolari, prin urmare și numărul operațiunilor este unul enorm. Având în vedere că ţara noastră are în permanență un deficit comercial major, importurile depășind exporturile de două ori, iar intrările de valută din investițiile străine directe sunt modeste, cererea deficitară pentru valută din partea agenților economici este acoperită de oferta excedentară de valută din partea persoanelor fizice, în special din contul remitențelor.

Din această perspectivă importanța asigurării unei piețe valutare în  numerar libere și fără de bariere este vitală.

Deși nu există statistici publice despre suma medie a unei tranzacții în numerar, reieșind din specificul pieței, alimentate în special de remitențe, dar și din discuțiile purtate cu mai mulți operatori la casele de schimb valutar, numărul zilnic al operațiunilor de schimb a căror sumă depășeșete suma de 5.000 lei este impunător, iar povara birocratică ce ar rezulta din impunerea efectuării măsurilor de precauție ar fi colosală, avînd în vederea și incidența cerințelor aferente Legii cu privire la datele cu caracter. Prin urmare, volumul de lucru și presiunea asupra operatorilor de la punctele de schimb valutar ar crește mult.

În aceași ordine de idei, de regulă clienții persoane fizice privesc cu suspiciune și rezerve atunci când trebuie să le fie înregistrate datele personale și cele aferente tranzacției, fapt confirmat și de operatorii cu care s-a discutat. Potrivit acestora, de multe ori chiar și în condițiile prevederilor actuale când trebuie înregistrate operațiunile ce depășesc suma de 50.000 lei, mulți clienți încearcă să găsească soluţii pentru a evita aceasta.

Evoluia pieței valutare în numerar în anul 2016, mil. USD

evolutia-valute

Sursa: BNM

În rezultat, riscurile sus menționate pot provoca lejer distorsiuni pe piața valutară și apariția la scară largă a fenomenului pieței negre, fenomen răspândit în anii 90. Pentru casele de schimb valutar private, ponderea costurilor asociate cu această măsură ar crește semnificativ, iar o parte din acestea ar putea fi nevoite chiar să își sisteze activitatea.

Pe de o parte, acestea ar fi forțate să investească mai mult în personal și pe alocuri să facă noi angajări urmare a sporirii volumului de muncă, iar pe de altă parte legea obligă păstrarea în formă fizică a datelor înregistrate pe o perioadă de 5 ani și alți 10 ani în format electronic și prin urmare investițiile în facilități de păstrare sunt iminenete.

Termenul de păstrare a datelor, exces de zel din partea autorităților

De altfel, termenul de 15 ani de păstrare a datelor a fost contestat de mai multe instituții, inclusiv Camera de Comerț Americană din Moldova, care a argumentat că un termen atât de mare „impune o sarcină administrativă disproporţionată scopului urmărit”, iar art. 40 alin. (1) din Directiva 2015/849/CE de care s-au ghidat autorii proiectului stabileşte o perioadă obligatorie de 5 ani pentru păstrarea atât a documentaţiei de evidenţă a tranzacţiei, cât şi a celei privind operaţiunile de verificare a clientelei, experiență care este împărtășită și de Romanai de exemplu.

Totuși, autorii proiectului nu au acceptat reducerea termenului de păstrare a datelor până la 5 ai așa cum este prevăzut și de Directiva UE, iar argumentul acestora că “Termenul de 15 ani de păstrare a fost stabilit în baza termenului de prescripţie de 15 ani stabilit pentru infracţiunile prevăzute la art. 243 şi 279 Cod penal” ne face să concluzionăm mai degrabă că statul își consideră apriori proprii cetățeni potențiali penali. Totodată, nota informativă aferentă proiectului nu face nici o mențiune despre costurile care urmează a fi suportate de către entitățile raportoare.

Pe contrasens cu politica valutară de liberalizare promovată de BNM

Într-o altă ordine de idei, propunerea de a impune unităților de schimb valutar un plafon de doar 5.000 lei pentru verificarea clienților și înregistrarea operațiunilor vine într-un vădit contrast cu modificările aduse anul trecut Legii cu privire la reglementarea valutară, care au obiectivul general de liberalizare a operațiunilor de schimb valutar, care prevăd printre altele:

  • efectuarea operaţiunilor de schimb valutar în numerar cu persoane fizice prin intermediul aparatelor de schimb valutar,
  • posibilitatea modificării cursului pe parcursul zilei,
  • posibilitatea clienților de a anula o operațiune de schimb în timp de 30 de minute de la încheierea acesteia etc

De asemenea, BNM recunoaște importanța caselor de schimb valutar, stabilind termen nelimitat de valabilitate a licenței, dar și eventuale sancțiuni mai dure pentru proprietarii acestora în cazul depistării încălcărilor. Cu alte cuvinte, Banca Națională consideră extrem de necesar asigurarea unui mediu competitiv liber pentru piața valutară în numerar, iar măsurile de control și responsabilizare să vizeze casele de schimb.

BNM: accesibilitatea populației la punctele de schimb valutar este indispensabilă

De altfel, anul trecut în timpul dezbaterilor parlamentare asupra modificărilor unor legii deputatul PSRM, Vladimir Golovatiuc a opinat despre necesitatea închiderii caselor de schimb la care reprezentantul BNM Marin Moloșag, la acea dată prim-viceguvernator, a replicat că în Moldova rămâne destul de înalt nivelul de folosire a monedei americane şi euro și că în ţară se transferă multă valută din partea migranţilor muncitori, care trebuie absorbită şi folosită în interesele economiei, iar „pentru atingerea acestor scopuri şi trebuie creată accesibilitatea populaţiei la punctele de schimb valutar”.

„Referitor la volumul schimbului de valută, atunci 80% revin băncilor şi doar 20% – caselor de schimb valutar (CSV). Cât despre acoperirea teritorială raportul este altul, unde cota CSV este cu mult mai mare”, a declarat Moloşag. Totodată, prim-viceguvernatorul a punctat că BNM nu ar vrea revenirea la piaţa valutară subterană, cum a fost în Moldova la începutul anilor 90.

Or, prin posibilia povară birocratică cauzată de necesitatea procesării și înregistrării unui număr impunător de operațiuni, dar și prin costurile asociate cu păstrarea datelor pe un termen de 15 ani, multe case de schimb valutar și-ar putea pierde principalul atu din prezent și anume costurile relativ mici de întreținere care și permit o extensiune geografică cuprinzătoare, ceea ce descurajează de fapt piața neagră.

Un alt detaliu curios este că din sinteza propunerilor aferente proiectului aflăm că într-o versiune anterioară a proiectului, plafonul minim de la care trebuia să se efectueze măsurile de precauție pentru clienți era de 1.000 euro, pragul de 5.000 lei fiind stabilit ulterior, motivația autorilor fiind „în scopul asigurării unui grad sporit de transparenţă a tranzacţiilor în numerar”.

* * *
Acest material este realizat în cadrul Proiectului „Contracararea manipularii economice prin intermediul mass-media”, implementat de Asociația Obștească Centrul pentru Inițiative Europene „EuroPass”. Preluarea și diseminarea, integrală sau parțială, a acestui material de pe http://www.europasscenter.wordpress.comse poate face în mod gratuit și nu necesită acordul Centrului EuroPass.
Anunțuri