Cum deputaţii fac lobby pentru transportatorii cu automobile reutilate

La sfârșitul lunii iunie, un grup de parlamentari democraţi în frunte cu Eugen Nichiforciuc şi Serghei Sârbu a înaintat un Proiect de Lege pentru modificarea și completarea Codului transporturilor rutiere care în loc de o îmbunătăţire, poate duce la înrăutăţirea securităţii rutiere.

În Nota Informativă la proiect, autorii argumentează că scopul este de a ”asigura condiții eficiente de organizare și efectuare a transporturilor rutiere luând în act necesitatea ajustării unor norme legale la situația reală în acest sector al economiei naționale”.

Conform autorilor, Codul transporturilor rutiere necesită o serie de modificări, legate, în principal, de articolele 3, 6, 11, 37, 39, 63 și 153, care în urma modificărilor propuse, urmează să stabilească norme legate de Regulamentul privind omologarea autovehiculelor și certificarea componentelor acestora, dările de seamă specifice activității, cererile privind modificarea programului de transport interraional dar și serviciile regulate internaționale ș.a.

Ce vor deputaţii

Proiectul iniţial plasat pe pagina web a Parlamentului avea un conținut diferit (decât cel pe care îl găsim acum), cu amendamente mult mai importante privind Codul transportului rutier. De aici rezultă câteva semne de întrebare:

  • De ce cea mai mare parte a amendamentelor inițiale nu s-au regăsit în Proiectul nou al Legii?
  • De ce atât în forma inițială, cât și în cea nouă, se perpetuează o lipsă consecventă de contracarare a insecurității tehnice a autovehiculelor antrenate în traficul rutier?

Printre completările propuse se numără modificarea termenului (din 31 ianuarie în 31 martie) pentru crearea Consiliului Consultativ în transportul rutier și a Consiliului Consultativ al Agenției Naționale Transport Auto, dar și introducerea excepției de la regula generală privind interzicerea utilizării vehiculelor (rutiere) reutilate la efectuarea transportului rutier în ceea ce privește montarea instalațiilor de alimentare pe bază de gaz, destinate spre utilizare ca combustibil în transportul rutier de persoane.

Deși una din condițiile cruciale ale etapei de elaborare a unui Proiect de lege constă în fundamentarea lui și în acest sens Nota Informativă trebuie să vină cu argumente exhaustive și detaliate privind condițiile ce au determinat iniţiativa, dar și evaluarea impactului economic și social (mai ales) în urma realizării Proiectului, autorii modificărilor neglijează aceste etape.

Astfel inițial autorii proiectului urmăreau, prin modificările propuse, să ”asigure garanția de stabilitate în efectuarea transportului rutier de persoane cu autovehicule”, ulterior aceștia au simplificat termenii pentru a a beneficia de condiții mai realiste pentru implementare – ”[…] a asigura condiții eficiente de organizare și efectuare a transporturilor rutiere”.

”Garanția de stabilitate”, conform autorilor, avea să fie realizată prin așa norme precum continuarea utilizării vehiculelor rutiere reutilate pentru transportul pasagerilor cu montarea instalațiilor pe bază de gaz (ca sursă de combustibil). Ultima este argumentată de autorii Proiectului prin faptul că ”[…] astfel de vehicule sunt toate mijloacele de transport rutier de tip-taxi” și că abandonarea ideii de a utiliza astfel de vehicule va duce la o lipsă de rentabilitate a serviciilor de transport (taxi preponderent) sau majorarea semnificativă a tarifelor pentru astfel de servicii, precum și poluarea excesivă a aerului (modificarea art. 63 din Codul prezent).

Chiar dacă astfel de argumente pot fi parțial acceptate, în principiu, ele nu sunt proporționale normelor, deoarece autorii Proiectului nu încadrau doar serviciile de tip-taxi, ci toate vehiculele rutiere care au fost reutilate, astfel că beneficiari de pe urma Proiectului puteau fi toate vehiculele reutilate.

Lobby pentru transportatorii de pasageri cu vehicule reutilate

Normele propuse, nicidecum nu aveau să contribuie la creșterea securității cetățenilor în trafic, mai ales în condițiile în care, o bună parte din echipamentele pe bază de gaz sunt instalate în condiții tehnice artizanale.

În timp ce la noi se încearcă a stimula, prin astfel de legi, utilizarea instalațiilor de gaz, în țara vecină, România, au hotărât să limiteze accesul unor astfel de autovehicule în aeroporturi și nu doar din motive de securitate. Instalațiile de gaz, în special cele artizanale, ocupă o suprafață importantă din portbagajul mașinii de taxi, astfel că potențialii clienți sunt constrânși în a transporta liber și în siguranță bagajele lor.

Un argument în plus este pericolul demonstrat al acestor instalații artizanale, dar și inițierea recentă (ianuarie 2017) a normelor care interzic parcarea automobilelor dotate astfel în parcări subterane sau pe alte teritorii închise.

Argumentul ”poluării” invocat inițial nu are nici o justificare certificată și expusă în nota informativă. Mai mult, la nivel european, gazul lichefiat este egalat la normele de poluare cu benzina și motorina și este inclus în lista categoriilor ce urmează a fi excluse ca combustibil preferențial, Germania venind cu o inițiativă în acest sens.

Ulterior, în jurul art. 63 din prezentul Cod al transportului rutier a avut loc o adevărată ”metamorfoză”. Dacă inițial, sub pretextul eficientizării tarifelor, autorii argumentau că autovehiculele care au montate instalații pe bază de gaz ca sursă de combustibil au dreptul la existență în continuare, în noua formă se propune deja completarea unui întreg alineat (4), care va

”permite utilizarea vehiculelor rutiere reutilate din vehicule destinate transporturilor de marfă în vehicule destinate transporturilor de persoane până la 1 septembrie 2020, în cazul în care aceste vehicule la data de 1 iunie 2017 erau deja incluse în licența de transport rutier contra cost de persoane a unui operator de transport rutier”.

Argumentul invocat ține de faptul că actualmente deja mai mult de 70% din vehiculele respective sunt reutilate, iar interzicerea utilizării lor ar cauza, conform autorilor, o situație de blocaj în tot sectorul.

Modificări cu caracter ambiguu și neobiectiv

Mai mult! Modificările noi la art. 153 al Codului au un caracter ambiguu și neobiectiv, întrucât prezentul Cod al transporturilor rutiere prevede o perioadă de 2 ani de la intrarea în vigoare a sa (iulie 2014) pentru a dota cu limitatoare de viteze vehiculele rutiere înmatriculate (implicate în transport rutier național) pentru prima oară în Moldova până la intrarea în vigoare a Codului prezent, adică termenul limită fiind iulie 2016, iar noile prevederi prelungesc această perioadă de la 2 la 4 ani. Acest factor diminuează securitatea rutieră și nu invers, după cum afirmă autorii proiectului în nota informativă.

Scepticismul privind consecvența și impactul pozitiv al noilor modificări propuse în Codul transporturilor rutiere este alimentat și de faptul că în abordarea nouă se regăsesc și o serie de propuneri prost (sau deloc) argumentate privind excluderea de Regulamente, modificarea programelor de transport ș.a.

Aici poate fi reamintită și experiența adoptării prezentului Cod al transporturilor rutiere. În pofida unor analize juridice destul de complexe și a unor așteptări mari (categorii de confort, ”reguli noi de joc”) etc., transportul rutier nu a suferit modificări esențiale, fapt confirmat atât de clienții acestor servicii de transport, cât și de către operatori.

Moldova o restanţieră la siguranța rutieră şi calitatea drumurilor

Este regretabil și faptul că, deși în Moldova se expun spre implementare norme de tentă ”europeană”, țara rămâne a fi restantă anume pe filiera acestor prevederi. Este și cazul transportului rutier – în martie curent, Raportul Comun al Comisiei Europene și Serviciului European de Acțiune Externă privind progresele Republicii Moldova în implementarea Acordului de Asociere, puncta clar restanțele statului în îmbunătățirea siguranței rutiere, implementarea programului de reabilitare a drumurilor și consolidarea capacităților Administrației de Stat a Drumurilor.

Prin invitarea Moldovei ”[…] să pregătească o listă a proiectelor de transport mature care se situează în Rețeaua trans-europeană de transport (TEN-T)” se înțelege lipsa de progres în domeniu în Republica Moldova.

Noile propuneri de modificare a Codului transporturilor rutiere ar putea să nu atingă scopul de îmbunătățire a siguranței rutiere. Fie că e vorba de ideea legată de instalațiile de gaz, sau cea mai nouă – a autovehiculelor reutilate, ele generează o suspiciune de inconsecvență și de existență a argumentelor volatile (la care se renunță foarte ușor și ”la pachet”) în Proiectul de lege analizat.

În plus, motivațiile unor modificări prin sintagme de genul ”altfel s-ar crea situații de blocaj” nu doar că demonstrează o lipsă de maturitate, mai mult, acestea trebuiau luate în considerație într-un mod consecvent încă din perioada adoptării prezentului Cod al transporturilor rutiere care chiar și așa cum este are mari probleme la capitolul de implementare.

* * *
Acest material este realizat în cadrul Proiectului „Contracararea manipularii economice prin intermediul mass-media”, implementat de Asociația Obștească Centrul pentru Inițiative Europene „EuroPass”. Preluarea și diseminarea, integrală sau parțială, a acestui material de pe http://www.europasscenter.wordpress.com se poate face în mod gratuit și nu necesită acordul Centrului EuroPass. Articolul dat promovează campania ”Economia cum este în informații oneste”.
Anunțuri